Thursday, June 14, 2012
Amor pe net
Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat
Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO…………………….
Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior
A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judet in alt judet
A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat :
“Salut, sunt Silvia Scarlat”
A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion
Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat
A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri
A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic
A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
“Eu sunt Marina” mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit
Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era… Marin
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat
Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO…………………….
Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior
A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judet in alt judet
A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat :
“Salut, sunt Silvia Scarlat”
A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion
Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat
A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri
A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic
A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
“Eu sunt Marina” mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit
Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era… Marin
Cotton Candy Pro
<iframe width="480" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/MYsT5TiJsIU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Worker of construction site dances as Michael Jackson
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/EF6MsAwYmFU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Adio țară, adio mamă!
Am crescut pe maidan, cu cheia de gât, am avut zile proaste și am
avut zile bune, am iubit matematica și am urât geografia, iar copilăria
mea s-a scurs așa cum a început, pe nesimțite.
Am crescut și m-am transformat într-un matur responsabil ar zice unii, naiv ar zice alții. Am crezut că votul meu va conta. Am crezut că dacă stau la semafor în timp ce toți ceilalți trec pe roșu, vor lua și alții aminte. Am crezut că dacă nu arunc gunoaie pe jos, dacă reciclez, dacă aleg materialele biodegradabile, vom avea un oraș și o țară mai curate. Am crezut că dacă îmi plătesc toate contribuțiile părinții mei vor avea o pensie decentă iar copiii mei o educație bună.
Am crezut că dacă donez din puținii mei bani, se vor face lucruri bune cu banii aia. Și am crezut că dacă voi lucra neplătit peste program, în week-end-uri și în concediu, firmei îi va merge bine și, în timp, îmi va merge și mie mai bine. Am crezut că dacă plătesc întotdeauna biletul de călătorie cu trenul și autobuzul, vom avea mijloace de transport curate și puse la punct. Am crezut că dacă aleg să-mi las mașina acasă și îi încurajez și pe alții să facă așa, vom avea mai puține blocaje în trafic.
Am crezut în multe. Și am sperat că numărul celor ca mine crește. Că tinerii aleg un alt stil de viață. Unul mai corect, mai curat, mai bun.
Însă anii trec iar rezultatele îmi îngreunează principiile ca un jug pus pe un cal prea slab ca să mai tragă. Și astfel, încet încet, am ajuns la concluzia că interesele politicienilor nu sunt și ale oamenilor, că mersul pe bicicletă într-un oraș de-al nostru este nu ecologic și sănătos ci foarte periculos, că orele pierdute certându-te cu funcționarii publici sunt nereturnabile, că dacă îi ții pumnii să fie adoptată unei legi necesare ți-i vei da apoi singur în cap pentru că a fost făcută prost, că dacă se construiește un pod nou pentru fluidizarea traficului, toate mașinile se vor bloca la următorul semafor, pus prea aproape de noua construcție. Că dacă refuzi să dai partea unui medic ai 30% șanse să dai peste cineva care vrea să salveze vieți și 70% peste cineva care nici nu se va uita la tine pentru că bugetarii sunt împărțiți între spagari și muritori de foame.
Am ajuns la concluzia că dacă ești bun, ești prost. Că dacă ești “jmecher”, ești tare.
Asta vreau să vadă și să învețe copiii mei? Că principiile nu au valoare, că munca nu are valoare, că opiniile nu au valoare, că legile nu au valoare, că viețile nu au valoare, că spagă este autoritatea supremă?
Când ai de ales între a-ți vedea părinții neputincioși, în lacrimi că le pleacă unicul copil, și a-ți vedea copiii fără viitor, nu poți decât să te desprinzi cu inima grea de lumea pe care o știai și să privești înainte, către noi locuri și o nouă viață. Plec precum un învingător, la mai bine? Nu. Plec precum un învins, care nu a reușit să facă un loc mai bun din țara sa, iar asta îi va fi crucea.
Am crescut și m-am transformat într-un matur responsabil ar zice unii, naiv ar zice alții. Am crezut că votul meu va conta. Am crezut că dacă stau la semafor în timp ce toți ceilalți trec pe roșu, vor lua și alții aminte. Am crezut că dacă nu arunc gunoaie pe jos, dacă reciclez, dacă aleg materialele biodegradabile, vom avea un oraș și o țară mai curate. Am crezut că dacă îmi plătesc toate contribuțiile părinții mei vor avea o pensie decentă iar copiii mei o educație bună.
Am crezut că dacă donez din puținii mei bani, se vor face lucruri bune cu banii aia. Și am crezut că dacă voi lucra neplătit peste program, în week-end-uri și în concediu, firmei îi va merge bine și, în timp, îmi va merge și mie mai bine. Am crezut că dacă plătesc întotdeauna biletul de călătorie cu trenul și autobuzul, vom avea mijloace de transport curate și puse la punct. Am crezut că dacă aleg să-mi las mașina acasă și îi încurajez și pe alții să facă așa, vom avea mai puține blocaje în trafic.
Am crezut în multe. Și am sperat că numărul celor ca mine crește. Că tinerii aleg un alt stil de viață. Unul mai corect, mai curat, mai bun.
Însă anii trec iar rezultatele îmi îngreunează principiile ca un jug pus pe un cal prea slab ca să mai tragă. Și astfel, încet încet, am ajuns la concluzia că interesele politicienilor nu sunt și ale oamenilor, că mersul pe bicicletă într-un oraș de-al nostru este nu ecologic și sănătos ci foarte periculos, că orele pierdute certându-te cu funcționarii publici sunt nereturnabile, că dacă îi ții pumnii să fie adoptată unei legi necesare ți-i vei da apoi singur în cap pentru că a fost făcută prost, că dacă se construiește un pod nou pentru fluidizarea traficului, toate mașinile se vor bloca la următorul semafor, pus prea aproape de noua construcție. Că dacă refuzi să dai partea unui medic ai 30% șanse să dai peste cineva care vrea să salveze vieți și 70% peste cineva care nici nu se va uita la tine pentru că bugetarii sunt împărțiți între spagari și muritori de foame.
Am ajuns la concluzia că dacă ești bun, ești prost. Că dacă ești “jmecher”, ești tare.
Asta vreau să vadă și să învețe copiii mei? Că principiile nu au valoare, că munca nu are valoare, că opiniile nu au valoare, că legile nu au valoare, că viețile nu au valoare, că spagă este autoritatea supremă?
Când ai de ales între a-ți vedea părinții neputincioși, în lacrimi că le pleacă unicul copil, și a-ți vedea copiii fără viitor, nu poți decât să te desprinzi cu inima grea de lumea pe care o știai și să privești înainte, către noi locuri și o nouă viață. Plec precum un învingător, la mai bine? Nu. Plec precum un învins, care nu a reușit să facă un loc mai bun din țara sa, iar asta îi va fi crucea.
The light is your friend
<iframe width="480" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/brFC2g8nXbQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Anunț matrimonial (cu răspuns)
O tanara din New York a scris pe un site financiar, cerand sfaturi
despre cum sa gaseasca un sot bogat: deja acest fapt singur e
distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a raspuns un tip.
*Ea*:
Sunt o fata frumoasa (mai mult, foarte frumoasa) de 28 ani. Sunt inteligenta si am cu adevarat clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe an.
Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat? Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta tema? Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West.
Cunosc o doamna care face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta. Asa ca ma intreb, ce a facut ca sa merite acest lucru si de ce eu nu reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?
*EL*:
Am citit e-mailul dvs cu mult interes, m-am gandit profund la cazul dvs si am elaborat un prospect al situatiei dvs. Va asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an. Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod:
Ceea ce dvs oferiti, vazut din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l cautati e pur si simplu o afacere foarte proasta. Si acest lucru din urmatoarele motive:
Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs oferiti e o negociere foarte simpla. Dvs oferiti frumusetea dvs fizica, iar eu ofer banii mei. Propunerea este foarte clara, dar exista o mica problema. In mod sigur frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp ce contul meu in banca e foarte probabil sa creasca progresiv.
Asadar, in termeni economici dvs sunteti un activ care sufera depreciere, in timp ce eu sunt un activ care produce dividende. Dvs nu numai ca sunteti supusa deprecierii, dar aceasta e progresiva.
Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi va veti da seama ca ati devenit o pruna uscata. Acest lucru inseamna, in termeni de piata ca azi sunteti bine cotata, in faza ideala de a fi vanduta, nu cumparata. Utilizand un limbajWall Street cine va poseda azi trebuie sa va puna in “trading position” pozitie de comert si nu “buy and hold” (cumpara si tine), cum se pare ca sugerati. Asadar in termeni comerciali, casatoria (“buy and hold”) cu dvs nu e o afacere buna pe termen mediu/lung. In schimb, inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul… Am putea sa avem o relatie pt. o anumita perioada…
Hmm… Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu clasa si frumoasa, eu, potential “client care inchiriaza” asa o “masina”, cer ceea ce este corect: sa facem un test drive.
Va rog sa stabiliti data si ora.
Cu stima,
Investitorul dumneavoastra.
*Ea*:
Sunt o fata frumoasa (mai mult, foarte frumoasa) de 28 ani. Sunt inteligenta si am cu adevarat clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe an.
Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat? Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta tema? Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West.
Cunosc o doamna care face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta. Asa ca ma intreb, ce a facut ca sa merite acest lucru si de ce eu nu reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?
*EL*:
Am citit e-mailul dvs cu mult interes, m-am gandit profund la cazul dvs si am elaborat un prospect al situatiei dvs. Va asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an. Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod:
Ceea ce dvs oferiti, vazut din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l cautati e pur si simplu o afacere foarte proasta. Si acest lucru din urmatoarele motive:
Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs oferiti e o negociere foarte simpla. Dvs oferiti frumusetea dvs fizica, iar eu ofer banii mei. Propunerea este foarte clara, dar exista o mica problema. In mod sigur frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp ce contul meu in banca e foarte probabil sa creasca progresiv.
Asadar, in termeni economici dvs sunteti un activ care sufera depreciere, in timp ce eu sunt un activ care produce dividende. Dvs nu numai ca sunteti supusa deprecierii, dar aceasta e progresiva.
Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi va veti da seama ca ati devenit o pruna uscata. Acest lucru inseamna, in termeni de piata ca azi sunteti bine cotata, in faza ideala de a fi vanduta, nu cumparata. Utilizand un limbajWall Street cine va poseda azi trebuie sa va puna in “trading position” pozitie de comert si nu “buy and hold” (cumpara si tine), cum se pare ca sugerati. Asadar in termeni comerciali, casatoria (“buy and hold”) cu dvs nu e o afacere buna pe termen mediu/lung. In schimb, inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul… Am putea sa avem o relatie pt. o anumita perioada…
Hmm… Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu clasa si frumoasa, eu, potential “client care inchiriaza” asa o “masina”, cer ceea ce este corect: sa facem un test drive.
Va rog sa stabiliti data si ora.
Cu stima,
Investitorul dumneavoastra.
Bine spuse
1. life isn't about waiting for the storm to pass, it's about learning to dance in the rain
2. a friend is someone who understands your past, believes in your future and accepts you just the way you are
3. less love/more sex/no calls/just texts/new boy/no ex/more sleep/no stress
4. always borrow money from a pessimist. he'll never expect it back
5. boobs are the proof that men can focus on two things at once
6. light travels faster than sound; this is why some people appear bright until they speak
7. prietenii sunt ca fulgii de zapada; daca te pisi pe ei, dispar
Subscribe to:
Posts (Atom)