Toată tradiţia românească pare că s-a concentrat în fierbinţeala unei oale cu sarmale aburinde. Însă chiar dacă au fost gătite de mamele, bunicile şi străbunicile noastre, sarmalele sunt venetice în România, singura contribuţie naţională majoră la reţeta originală, turcească, fiind carnea de porc
Românii excelează la capitolul pofte culinare, dar şi le-au potolit dintotdeauna cu mâncăruri inventate de alţii. Chiar dacă salamul de Sibiu, mititeii, sarmalele, slănina afumată, sângeretele sau ghiudemul par astăzi cum nu se poate mai româneşti, certificatul lor de naştere a fost semnat în altă parte.
Sorin Minea, preşedintele patronatelor din industria alimentară, Romalimenta, spune că celebrul salam de Sibiu are de fapt la bază un salam de iarnă italienesc, fabricat de familia Dozzi, iar versiuni asemănătoare ale sale au fost produse şi la Budapesta sau Viena. Filippo Dozzi este cel care a început să fabrice, cu o sută de ani în urmă, salamul de Sibiu la Sinaia.
Potrivit lui Minea, numele de Sibiu a apărut pe etichetă în urma unui conflict dintre negustorii români şi cei unguri. "Pentru că ungurii aveau o reticenţă faţă de produsele româneşti, pe etichetă scria salam provenit din graniţa Sibiului, acolo era frontiera la acea vreme. Astfel că încet-încet s-a împământenit denumirea de salam de iarnă de la Sibiu", spune Sorin Minea, care precizează că salamul de Sibiu nu este încadrat astăzi la categoria salam tradiţional, ci de origine.
Cum au upgradat românii mititeii: au adăugat carne de porc
Nici micii nu au origini româneşti, deşi o legendă spune că au fost inventaţi într-o seară, la hanul "La Iordachi" din Bucureşti, când bucătăria a rămas fără maţe pentru cârnaţi. "Astea sunt poveşti, mititeii sunt făcuţi după o reţetă turcească, din carne de oaie tocată şi bine condimentată. Secretul lor e că nu se fac şi nu se vând în aceeaşi zi, se fac cu 48 ore înainte.
Şi bulgarii, şi sârbii, toate naţiunile care au avut legături cu turcii fac mici. Reţeta diferă de la o ţară la alta, dar are la bază acelaşi principiu. Contribuţia principală a românilor a fost carnea de porc", spune Sorin Minea. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, preşedintele Institutului de Cercetări Alimentare, are o altă părere. "Micii nu pot fi revendicaţi de nimeni, chiar dacă şi alte state au reţete asemănătoare, când îi guşti pe ai noştri nu poţi să îi uiţi".
Cât despre paternitatea sarmalelor, aceasta este revendicată, în prezent, de trei state, Turcia, Grecia şi Albania, în ultimele două fiind folosite frunzele de viţă în locul foilor de varză. "Cel puţin denumirea de sarmale este clar turcească, «sarma» înseamnă în limba turcă «rulat»", spune preşedintele Romalimenta. El mai spune că nici reţeta de sângerete nu este una originală, românii împrumutând-o din Austria. Iar ghiudemul şi babicul sunt produse inspirate din bucătăria tătară. "Ghiudemul era făcut de tătari din carne de cal, din acest motiv avea şi forma de potcoavă. La fabricarea lui în România nu a fost însă folosită niciodată carne de cal", ştie Sorin Minea.
Sorin Minea, supărat pe falşii producători tradiţionali
Preşedintele Romalimenta a declarat marţi la un seminar organizat de Mediafax că produsele comercializate la tarabe sub denumirea "tradiţionale" sunt de fapt cumpărate din piaţă şi vândute de 2-3 ori mai scump. "Producătorii de aşa-zise produse tradiţionale nu vor să fie fiscalizaţi şi nu pot justifica provenienţa mărfii. Vânzătorii de brânză de oaie n-au oi, iar cei care vând carne de porc nu au porci", a spus Sorin Minea la "Romania Retail Forum". El spune că în cele mai multe cazuri marfa vândută în pieţele volante sub denumirea de tradiţională este achiziţionată fie din en-gross-urile turceşti, fie din Bulgaria, fie din carmangeriile care lucrează la negru. "De ce se îmbracă vânzătorii acestor produse în costume tradiţionale, dacă nu le poartă şi acasă? Nu cumva se joacă cu naivitatea consumatorului şi revând o marfă cumpărată din piaţă?", se întreabă Sorin Minea. Preşedintele Romalimenta susţine că mulţi astfel de comercianţi cumpără pâinea din piaţă şi o revând la tarabă de trei ori mai scump, ca produs tradiţional. "Produsele tradiţionale sunt o sursă de corupţie înfiorătoare", a mai spus Minea. El acuză statul de ignoranţă în această problemă.
No comments:
Post a Comment