Chitanta

CHITANŢA
de George Topârceanu

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, nasucul mic,
Picioruşe lungi şi durde.
Când se plimbă ea prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie-are Tanţa ?
Uite, n-aş putea să spun,
Nici nu mă interesează
Chiar dacă eu presupun!
Da, cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce si nici cu cine!
Ca vecini, se mai intâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă,
Sau imi cere ea o carte
Pana mâine dimineată.
O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără sa mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru
-Era iarnă grea şi ger-,
Şi-o găsesc in pielea goală
Stând lângă calorifer !
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Insă Tanţa-mi spune mie:
“Intră, intra dragă, nu-i nimic !”
Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
“Pentru ce stai goală, scumpo
Langă – acel calorifer?”
“Fiincă-a fost proprietarul,
-Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
“Uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc CHITANŢA !”