Poezie ardelenească

MĂRTURISIRE…
Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gîndit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în peţit!
…- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu’ meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere…
Nu vreu rostu’ să ţi-l stric!
S-o-ntîmplat la vremea sapei,
Noaptea, cînd veneam din Ştei.
Coboram pe firul apei,
Cînd m-am pomenit cu trei…
M-au ajuns la Fundătură,
Şi m-au dezbrăcat pe loc,
Şi mi-au pus năframa-n gură,
Şi tăţi tri ‘şi bătură joc…
- Numa’ spune-mi-i degrabă,
Că pe tăţi îi trag prin şiş!
- Păi nu-i ştiu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auzişi?…
O umblat şi bietu’ tata,
(Şi tu ştii că el nu bea),
Ba-ntr-o crîşma, ba în alta,
Doar de o afla ceva…
Zile au trecut destule,
Si nimica n-o aflat…
Da’ io zic că, după scule,
Nu-s de pe la noi din sat..!!!