Sunt un pacatos, parinte!

SUNT UN PĂCĂTOS, PĂRINTE!
de I. Minulescu
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: – Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!
- Ai furat? Întreabă popa
- Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c’o muiere!
- Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu!
… Era’naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gură dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…
- Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!
… Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…
- Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea uşoară ca un fulg?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!
… Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!
- Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vintu’
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care ntreaba: – Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?
- Încă nu! Răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!